Pagini

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Doamna Nadejda, Ileana, Tamara, Vera şi alte "forţe" ale tărâmului basarabean

     Vântul fremăta agale frunzele proaspăt căzute pe trotuarul cenuşiu, mânate parcă de un instinct, acestea se îmbrăţişau într-un tango pasional. 
         Mergeam grăbită, forţând gândurile să se manifeste clar şi concis în capul meu care era gata să le exteriorizeze, poate prea mult decât face de obicei. Lumea circula la fel ca mine grăbită şi cu un aer meditativ în priviri. La colţul străzii cineva îmi întinde o hârtiuţă (fluturaş care reclama ceva, i-am zis aşa deoarece era extraordinar de modestă), îmi arunc privirile pe ea şi textul începea cam aşa "Doamna Tamara, desface blesteme, cununii  ...etc.". Îmi continui drumul în acelaşi ritm, dar nu a fost sa fie, la următoarea intersecţie mi se ofera un alt prospect de tipul acesta...Şi atunci apare întrebarea de unde s-au luat aceste doamne care au impânzit oraşul cu serviciile oferite de ele, sau au trecut şi ele la altă etapă de dezvoltare, îşi promovează serviciile febril şi extensibil. 
        Şi în această ordine de idei se poate afirma cert că progresăm, poate nu chiar în direcţia pe care ne-o dorim, dar carul se mişcă înainte. 
        Un proverb românesc spune că soarta omului e mereu în mâinile lui, iar clienţii acestor doamne probabil că vor s-o ţină distinct chiar în braţe. 
           Cum o fi, fiecare din noi măcar o dată în viaţă a apelat la astfel de servicii, conştient că Cel de Sus pedepseşte astfel de escapade, sau fiindu-le frică de ceea ce li se va spune. E ca şi cum ai sări cu paraşuta sau escalada munţii, adrenalinăăă!

marți, 2 octombrie 2012

Chişinăul în flăcări

      Orice s-ar spune dar trăim într-un oraş viu, aglomerat şi pe alocuri din cale afară de zorit. Anotimpurile se perindă clepsidric şi sistematic, dar cu diferenţe esenţiale. Fiecare toamnă e mai frumoasă decât cealaltă, mai argintie şi mai zbuciumată, mai echivocă, dar aproape la fel de enigmatică.
    Prima dimineaţă de toamnă răzbate ca un fenomen esenţial, o ordonanţă repetitivă într-un largă şi prioritară manifestare. Pe străzile mari sau mici, ulicioare dosite sau mai puţin pitite roiesc elevii, studenţii şi actuali şi viitori(se spune că eşti student după prima sesiune) cu flori pentru scumpii pedagogi, auzisem zilele acestea că uneori cu borcane de cafea şi ciocolată sub motivul că nu sunt ei cei care mănâncă flori...Şi atunci, uite în astfel de momente baţ că toamna devine slută, materialistă şi hidoasă. Pierdem anual din omenie, bun simţ, înţelegere, încrederea  creşte invers proporţional în cel care stă lipit de braţul nostru sau se află la dimensiuni astronomice de noi.
       Şi iar grabă, foşneală şi ...încep a cădea frunze. Uşor, legănat asemeni miracolelor de crăciun, frământate de discernământul vieţii care ea sfârşit, ruginii ,galbene. Chişinăul e iar în flăcări!