marți, 20 octombrie 2015
marți, 25 august 2015
miercuri, 12 august 2015
Epopeea strugurilor sau cum viaţa şi-a întors cursul...
aprilie 2008
Ziua începuse obişnuit, lecţii la facultate apoi serviciu la biblioteca "Ovidius"... cotidian, totuşi unul zbuciumat în care nu ai simţul oboselii, ci doar o permanentă stare de trebuie să le reuşesc pe toate. Zi din acelea în care alergi cu necontenit entuziasm pentru ca la sfârşitul ei să te simţi cu sufletul împăcat. În această forfotă de furnicar, cu miros de frunză verde şi mustoasă, cu iz pătrunzător de iarbă fragedă, am întâlnit un tânăr bezmetic, era cel cu care urma să pornesc prin viaţă. Dezmeticirea sa venea din dezideratul de a impresiona. Recunosc, m-a emoţionat, nu foarte mult de strugurii pe care nu ştiu de unde a reuşit să îi cumpere la sfârşitul lunii aprilie şi care mi-au fost oferiţi cu tot dragul, m-a sensibilizat modul în care vorbea despre casă, familie, părinţi şi bunică. Se spune că orice fată, caută în barbatul de alături, trăsături ale caracterului apropiate de reflecţia tatălui. Iată duioşenia, bunul simţ şi bunătatea pur şi simplu îi curgeau din priviri. În aceste clipe de profundă afectuozitate am rămas împătimită fără posibilitate de redirecţionare. Am simţit, gândit şi construit o viaţă comună, cu bucurii şi nu neapărat, dar sentimentul fericire şi de împlinire sufletească arde în continuare. Dragul meu, la mulţi ani fericiţi!
vineri, 27 martie 2015
La mulţi ani!
Se spune că în viaţa asta, indiferent de sentimentele de libertate care ne întrunesc existenţa, anumite evenimente sau oameni ne influenţează. Azi e ziua de naştere a unui om drag şi scump pentru mine care mi-a influenţat concepţiile asupra mai multor aspecte din viaţă. Exemplu de destoinicie şi verticalitate de la care am învăţat că indiferent de ce se întâmplă privirea trebuie să fie orientată înainte. Nu contează dacă citeşti o carte bună sau rea, nu contează ce manânci sau cu ce te îmbraci, importanţi sunt oamenii, iar cei care te înconjoară merită zilnic o privire, o vorbă bună sau măcar un zîmbet. Întotdeauna prietenia adevărată e durabilă şi statornică, chiar dacă viaţa ne face să nu mai avem timp să visăm ca altădată.
La mulţi ani, draga mea prietenă Vio, alături de cei dragi, cu multă sănătate, răbdare şi spor!
luni, 23 martie 2015
Povestea ochiului...
Ochiul întredeschis privea spre lumea spaţioasă, prea largă pentru posibilităţile lui. Din cauză că nu putea cuprinde întregul avea un sentiment de culpabilitate care se reţinea responsabil. Respiraţie accelerată, mîini transpirate, emoţii vădit necontrolate şi toate astea într-o primăvară în care se respiră din plin, care stropeşte parfum floral în toate direcţiile, efemer, din păcate.
Aţintea căderea într-un impuls flexibil, avea nevoie de o privire ca la artropode, dar era singur, formarea unei vederi panoramice în mozaic este imposibilă.
marți, 24 februarie 2015
Precipitaţii ambigue
Dragul
meu cu ochi de iarbă!
Să ştii că
norii atârnă năprasnic azi de cerul inimii mele. Sunt plini şi precipitaţi, voalat
de fricoşi, sau poate neliniştea mă
surprinde din interior pe mine. Ador să ne împletim stările într-un marş al
demnităţii. Ieri am vazut cum doi
fluturi despicau vazduhul cu aripile şi
în tot acest zbucium al lor am destins osteninţă noastră de a ne coagula simţurile.
M-am săturat de etichete şi limite, mă sufoc de
amabilitate. Mi-e teamă că într-o bună
zi voi adormi în braţele lor, a acestor reglementări siropoase şi n-o să
te mai găsesc pe tine. Eu vreau ca noi să ne comunicăm împreună şi gîndurile
noastre să nu ne înstrăineze. Imagini arzînde,atingeri fugare îmi consumă
braţele.
De ce iar, îţi treci respiraţia
prin cugetul meu?
miercuri, 4 februarie 2015
DILUAŢII FLUCTUOASE
Avea ochii fără identitate.
- E frumoasă?
- Cred că nu.
- De ce?
- Pentru că nu trebuie să fii frumoasă, dar să te
simţi aşa. Parcurge – i
privirea, e pierdută în colţul ochilor.
Ea e străvezie de la atât de mult dialog impetuos cu propria identitate. E străbătută
pe toată suprafaţa de zădărnicie.
- Şi cealaltă?
- Aia e frumoasă
- De ce?
- Are în ochi fluturi, speranţă şi pasiune vitală.
Uite cum îi pătrunde privirea prin văzduh. Vezi cum se umezesc de dor şi
florile de pe geam atunci când le aruncă priviri.
Schimbarea
vine din interiorul fiecăruia, schimbarea suntem noi, doar că e nevoie de multă negociere interioară
pentru a balansa polii existenţei noastre. Trădăm stări sufleteşti prin
expresii faciale, iar ochii ne trădează
lipsa de identitate.
marți, 3 februarie 2015
Fiecare sămânţă speră să poată încolţi.
Maria mototolea în mâna dreaptă o bucată de hârtie.
Voia să o arunce pe jos, dar nu îi reuşea
avea un STOP în creier care urla despre bunul simţ redactat la condiţiile modeste ale societăţii sucombate.
Ar fi o soluţie strivitul între degete?
Boţul din mâinile ei creşte proporţional cu prejudicăţile respirate ce le inspiră odios,
de sub unghii îi atârnă crengi, şi,
e absolut normal
Fiecare sămânţă e datoare să dea germeni,
toţi speră la viaţă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)











