Pagini

luni, 23 martie 2015

Povestea ochiului...

        Ochiul întredeschis privea spre lumea spaţioasă, prea largă pentru posibilităţile lui. Din cauză că nu putea cuprinde întregul avea un sentiment de culpabilitate care se reţinea responsabil. Respiraţie accelerată, mîini transpirate, emoţii vădit necontrolate şi toate astea într-o primăvară în care se respiră din plin, care stropeşte parfum floral în toate direcţiile, efemer, din păcate.
           Aţintea căderea într-un impuls flexibil, avea nevoie de o privire ca la artropode, dar era singur, formarea unei vederi panoramice în mozaic este imposibilă. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu