aprilie 2008
Ziua începuse obişnuit, lecţii la facultate apoi serviciu la biblioteca "Ovidius"... cotidian, totuşi unul zbuciumat în care nu ai simţul oboselii, ci doar o permanentă stare de trebuie să le reuşesc pe toate. Zi din acelea în care alergi cu necontenit entuziasm pentru ca la sfârşitul ei să te simţi cu sufletul împăcat. În această forfotă de furnicar, cu miros de frunză verde şi mustoasă, cu iz pătrunzător de iarbă fragedă, am întâlnit un tânăr bezmetic, era cel cu care urma să pornesc prin viaţă. Dezmeticirea sa venea din dezideratul de a impresiona. Recunosc, m-a emoţionat, nu foarte mult de strugurii pe care nu ştiu de unde a reuşit să îi cumpere la sfârşitul lunii aprilie şi care mi-au fost oferiţi cu tot dragul, m-a sensibilizat modul în care vorbea despre casă, familie, părinţi şi bunică. Se spune că orice fată, caută în barbatul de alături, trăsături ale caracterului apropiate de reflecţia tatălui. Iată duioşenia, bunul simţ şi bunătatea pur şi simplu îi curgeau din priviri. În aceste clipe de profundă afectuozitate am rămas împătimită fără posibilitate de redirecţionare. Am simţit, gândit şi construit o viaţă comună, cu bucurii şi nu neapărat, dar sentimentul fericire şi de împlinire sufletească arde în continuare. Dragul meu, la mulţi ani fericiţi!


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu