Avea ochii fără identitate.
- E frumoasă?
- Cred că nu.
- De ce?
- Pentru că nu trebuie să fii frumoasă, dar să te
simţi aşa. Parcurge – i
privirea, e pierdută în colţul ochilor.
Ea e străvezie de la atât de mult dialog impetuos cu propria identitate. E străbătută
pe toată suprafaţa de zădărnicie.
- Şi cealaltă?
- Aia e frumoasă
- De ce?
- Are în ochi fluturi, speranţă şi pasiune vitală.
Uite cum îi pătrunde privirea prin văzduh. Vezi cum se umezesc de dor şi
florile de pe geam atunci când le aruncă priviri.
Schimbarea
vine din interiorul fiecăruia, schimbarea suntem noi, doar că e nevoie de multă negociere interioară
pentru a balansa polii existenţei noastre. Trădăm stări sufleteşti prin
expresii faciale, iar ochii ne trădează
lipsa de identitate.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu