Pagini

marți, 24 februarie 2015

Precipitaţii ambigue

Dragul meu cu ochi de iarbă!


Să ştii că norii atârnă năprasnic azi de cerul inimii mele. Sunt plini şi precipitaţi, voalat de fricoşi, sau poate neliniştea  mă surprinde din interior pe mine. Ador să ne împletim stările într-un marş al demnităţii.  Ieri am vazut cum doi fluturi despicau vazduhul cu aripile şi  în tot acest zbucium al lor am destins osteninţă noastră  de a ne coagula simţurile.
            M-am săturat de etichete şi limite, mă sufoc de amabilitate. Mi-e teamă că într-o bună  zi voi adormi în braţele lor, a acestor reglementări siropoase şi n-o să te mai găsesc pe tine. Eu vreau ca noi să ne comunicăm împreună şi gîndurile noastre să nu ne înstrăineze. Imagini arzînde,atingeri fugare îmi consumă braţele.
De ce iar, îţi treci respiraţia prin cugetul meu?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu